Urban Swan Dupa Doi Ani
Coloane decrepite pe o alee invadată de buruieni, lângă apă…şi prezenţa graţioasă a unei balerine, a unei lebede albe. Aceeaşi balerină-lebădă albă, îngândurată pe o alee dintr-un cunoscut parc bucureştean. Sau o lebădă neagră tâşnind în săritură pe o stradă de obicei foarte circulată. Şi multe alte imagini. O lebădă copil în tot atâtea ipostaze. Aceasta ar fi descrierea pe scurt a proiectului fotografic Urban Swan sau Lebăda urbană, realizat de fotograful Andrei Mihai Cristian, care a cucerit internetul în ultimele luni.
Așa începe un articol de pe Radio România Internațional despre proiectul Urban Swan. Este o împlinire ca fotograf să vezi că o idee realizată în urmă cu aproximativ doi ani este încă promovată și ajunge în sufletele oamenilor. Este un proiect pe care nu l-aș fi putut realiza fără cele două balerine: Ana-Maria Radu & Anca Berteanu și fără suportul celor care au ”răspândit vorba”. Mulțumesc!
Andrei Mihai Cristian ne-a vorbit şi despre balerinele care au jucat rolul principal în acest proiect: „Primele două părţi, Alb şi Negru au fost realizate împreună cu Ana-Maria. Pe ea o cunoşteam de ceva vreme, ştiam că este balerină, i-am povestit ce vreau să fac, a acceptat fără să clipească , astfel, împreună, am creat acest scenariu şi am ales locurile de fotografiere din Bucureşti. Îmi amintesc că era iarnă când am realizat prima parte, era un frig de crăpau pietrele, iar ea era îmbrăcată într-un body negru transparent şi executa mişcări artistice în văzul oamenilor, care se opreau să o admire înfofoliţi până în gât. Îmi îngheţaseră mâinile pe aparat, dar ambiţia ei mă făcea să uit, să surprind fiecare moment. La un interval de cinci luni a venit şi rândul celei de-a doua părţi, care a fost făcută pe o căldură insuportabilă. Acelaşi locuri, acelaşi entuziasm din partea noastră.”
Iar proiectul părea să se fi încheiat, dar atunci când muzele nu dorm, ideile nu se mai opresc. Andrei Mihai Cristian. “După aceste două părţi am vrut să pun punct, însă o colegă m-a întrebat dacă aş fi interesat să fotografiez o fetiţă foarte expresivă, care practică baletul de la vârsta de cinci ani. Atunci am avut o sclipire de moment şi mi-am spus că un copil, prin inocenţa sa poate să ilustreze mai bine ideea de bază a proiectului. Contrastul dintre urban, care presupune acele multe ore de muncă şi grația balerinei – succesul, împlinirea. Aşa s-a născut a treia parte, care se numeşte “Începuturi.”
Şi pentru că tema din umbra proiectului era ilustrarea ideii de muncă pentru consolidarea succesului, balerinele alese reprezintă faze diferite de evoluţie profesională, dar aceeaşi dedicare. Revine cu detalii Andrei Mihai Cristian: “Ca balerine, Ana Maria, balerina la maturitate, a început gimnastica ritmică la vârsta de cinci ani, ca pe un hobby şi ulterior l-a transformat în performanţă. Pe plan sportiv, până la 17 ani, a câştigat nenumărate premii atât naţionale, cât şi internaţionale, la concursuri de gimnastică ritmică pe echipă şi individual. A participat de două ori la Festivalul internaţional de circ de la Monte Carlo, a obţinut „Clovnul de bronz” împreună cu echipa de circ, a avut o carieră frumoasă în acest domeniu. Iar cea de-a doua balerină, cea mică, Anca Berteanu, a început baletul tot la cinci ani şi are toate şansele să devină o stea. Cred foarte mult în ea.”
Urmarea, desigur, alte proiecte fotografice, dintre care nu vă voi tenta decât cu unul, care o are ca protagonistă tot pe Anca Berteanu, mica lebădă, simbolizând începutul. “Dreaming on the dance flour” (“Visând în praful scenei”) este numele proiectului şi pare să se bucure de tot atâta apreciere ca şi primul.
Mulțumiri Ana-Maria Cononovici.